DURE'A, pers. 3 do'are, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferinţă fizică. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenţionat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuţie un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părţi ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferinţă fizică. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasă, puţin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferinţă morală; a mâhni, a întrista. - Lat. dolere.
Sursă : DEX'98 (52362)  - ana_zecheru

DURE'A vb. 1. a chinui, a ţine. (Mă ~ o măsea.) 2. v. întrista.
Sursă : Sinonime (182657)  - siveco

dure'a vb., ind. prez. 3 sg. do'are, 3 pl. dor; conj. prez. 3 sg. si pl. do'ară; part. dur'ut
Sursă : DOR (242168)  - siveco

A DUR'EA pers. 3 do'are tranz. 1) A produce o suferinţă fizică. Rana doare. Îl doare mâna. 2) fig. A produce o suferinţă morală. Mă doare sufletul. ◊ A atinge pe cineva unde îl doare a jigni pe cineva cu/sau fără intenţie premeditată. /<lat. dolere
Sursă : NODEX (332994)  - siveco